Blogger vs. Spălător de vase

Steve Jobs, Steve Jobs, Steve Jobs. Azi m-am trezit cu o obsesie. Simt o mâncărime pe care tot mai greu mi-o pot liniști, așa cât să nu mă scarpin dincolo de durere. Încerc să învăț, să pot să îmi dau seama cum aș putea face acest blog mai bun. Dar de câte ori caut după acest subiect ajung inevitabil la monetizare, sau mai precis la un scâncet disperat, aproape scrâșnit: vreau bani! Foarte bine, dar banii sunt în altă parte.

Dacă nu cumva te întorci pe net tocmai din epoca de piatră, atunci poate că ști cine este Steve Jobs. Eu mă agăț însă de numele lui pentru o minimă autoritate. Dacă aș spune eu ce spune el, poate că nu m-ai crede. Încă. Banii nu sunt decât un efect, motorul care îi pune în mișcare este pasiunea ta. Dar ce fac? Încă mai încerc să dau de la mine:

X: Vreau să fiu antreprenor…

SJ: Și care e ideea pe care te bazezi?

X: … (?) încă nu am una…

SJ: Cred că ar trebui să îți găsești o slujbă ca spălător de vase sau ceva asemănător, până când vei găsi un lucru care să te pasioneze cu adevărat.

Citatul ăsta este din acea carte supliment la Ziarul Financiar – Steve Jobs iLeadership pentru o nouă generație – o carte în care Jay Elliot, autorul, pare mai preocupat să își legitimeze propriul succes, decât să ne vândă produsul(!). Steve Jobs – o biografie. Vorbele înțelepte le găsești undeva pe la pagina 36!

Cum să fiu un blogger mai bun?

Admirația mea pentru un text de pe copyblogger a fost depășită de un comentariu găsit tot acolo… Comentariu răspuns la întrebarea de mai sus. Și vine tot așa, la pachet… în zece puncte:

  1. citește o carte
  2. și încă una
  3. încă una
  4. încă una
  5. încă una
  6. încă una
  7. încă una
  8. încă una
  9. și încă una
  10. și poate încă una.

Derrida parcă era cel care a spus că nu a citit foarte mult la viața lui. Doar vreo zece cărți. Dar erau cărți bune și le-a citit cu atenție. Și pentru a-ți deconstrui (a ruina) ideea succesului facil, mai este important și cum citești. Dar despre asta într-un text viitor. De ce? Pentru că mă grăbesc un pic, căci încă mă supără și mă doare. A apărut o nouă specie. Își spun dezvoltatori personali, de parcă omul nu ar fi altceva decât ciment și piatră rece. Ei cred că s-ar opri din lectură la aceeași pagină, dar câteva rânduri mai jos:

… aproximativ jumătate din ceea ce face diferența dintre antreprenorii de succes și cei care dau greș se datorează pur și simplu perseverenței.

Dar perseverent a fost și măgarul lui Buridan. Și cu ce s-a ales? Eu știu despre mine că am făcut o obsesie din succes, dar tu? Care e obsesia ta, care este pasiunea ta? Care sunt acele lucruri care te mișcă dincolo de orice? Căci trebuie să te miști repede. Mai ai un vraf de farfuri nespălate, iar text pe blog încă nu ai pus.

Antreprenoriatul nu este o profesie sau o vocație, ține mai mult de o pasiune, de o anumită atitudine prin care alegi să faci ceva. Iar până când nu găsești acea idee, acea pasiune, poți să muncești orice. Cu oricâtă perseverență. Dar măcar fii atent ca acel orice să fie cel care îți asigură un ban la sfârșit de lună. Pentru că, din păcate, banii sunt în altă parte. Atât am avut de spus. Și e bine că au mai spus-o și alții pentru mine.

Ținte și obiective…

Iar titlul ăsta lipsit de orice sex-appeal l-am dat tocmai pentru că nu știu cum să traduc acel englezesc Goals! Adică cum ar veni că ai băgat-o în poartă? Că ai reușit? Că… ce să mai. Ești liber să te bucuri. Dar până la gol, numai și numai concentrare. Încerci să fi atent la fiecare pas pe care îl faci. Dacă te mai și întrebi ce să faci, cum să faci, când să faci… atunci ajungi să gândești! Ce bine, iată un om rațional! Sunt multe lucrurile pe care le facem fără să gândim, și se mai și întâmplă să iasă bine. Chiar foarte bine! Ajungi să îți spui că dintotdeauna vroiai să faci așa, și a fost doar un impuls de moment. Gândești prea mult, îmi spune cineva. Și are dreptate.

Ținte și obiective…

Sunt un maestru al planurilor nereușite. Pot să programez fiecare minut de acum și până la sfărșitul lumii. Cel din 2012! Orice țintă e bine să aibă o moarte a sa. Dead-line-ul, știi și tu. Iar obiectivul trebuie să fie SMART, chestia aia când nu ești DUMB! Până când realitatea se împotrivește, așa precum un măgar încăpățânat. 5 din 7 scenarii nu ajung la rezultatul propus, iar cele două care totuși o fac… nici nu prea pricepi cum de ți-au ieșit! Uite ce e. Nu mi-am propus să fiu critic doar pentru că oamenii își fac planuri. Pentru că știu exact unde se vor caza peste o săptămână când vor ajunge în concediu. Departe de mine gândul ăsta. Dar dacă e să iau ceva din obiectivele astea superhiper-raționale, atunci le iau ușurel, ca opere de artă abstractă ale unor artiști încă neînțeleși. Un plan e bun, așa, ca o busolă. Ști unde să ajungi, dar nu te împiedici în fiecare detaliu. Pas cu pas să fie, dar asta nu înseamnă că mă opresc la fiecare răscruce. Merg, și corectez din mers. Merg și nu stau. Acțiune și rațiune. Cred că asta e ordinea firească. Măcar dacă vrei să încerci, măcar dacă vrei să reușești. Știi, tocmai atunci când ai ținte și obiective!
Și mai e și muncă, și opinteală, și efort…
dar…

The more I practice, the luckier I get!

Și a zis-o Gary Player, un jucător de golf, adică unu’ care știe ce înseamnă să put the ball in the hole. Iar eu voi scrie și mâine.

Atitudine de student bătrân

Atitudine de student bătrân. Am zis bine. Am răbdare. Și nici nu sunt chiar atât de la început pe cât ai putea crede. Din diverse motive am mai condus câteva bloguri către obștescul lor sfârșit. Dar această atitudine spune ceva mai mult. Mă simt pregătit să învăț. Îmi doresc să învăț. Cu singura motivație corectă: pentru că vreau să știu.

Blog-test

Așa și este. Mă voi bucura desigur dacă această nouă încercare își va croi o viață a ei. Dacă va trăi. Dar intenția primă este alta. Vin dintr-un loc în care, în numai câteva clipe, ești chemat să spui vorbe cu tâlc. Vorbe dintre acelea care să facă diferența dintre victorie și eșec. Vorbe care să te treacă de pragul durerilor și al suferințelor, către împlinire. Și așa pot reveni la acest blog-test. Aici îmi voi încerca cuvintele. Aici îmi voi testa poveștile. Aici voi învăța de la voi. Și o voi face tocmai pentru a mă întoarce apoi la muncă, acolo unde simt bucuria fiecărei clipe.

Nu vreau să mă risipesc

Entuziasm. Nimic nu este mai provocator decât un nou început. O pagină albă ce îți așteaptă gândurile. Astăzi blogul meu îți poate părea sărac. Oricum nu am poze, dar nici prea mult altceva. Widget-urile lipsesc, comentariile… le aștept. Am învățat însă să nu mă risipesc. În trecut aveam un blog cu text și poze. Și, zi de zi, încercând să îl fac mai bun, tot mai bun, mă îndepărtam de text, către poze. Da. Pozele erau dintr-acelea cu Wow, iar textul… și mie îmi este greu să îl recitesc acum. Sunt multe lucruri de făcut la un blog, și știu prea bine la ce muncă m-am înhămat. De aceea revin acum. Nu vreau să mă risipesc. Dacă am învățat ceva, am învățat o vorbă simplă, aproape de slogan… content is king!

Vreau să învăț, deci ascult

Ce este comunicarea? O întrebare simplă căreia i-am găsit undeva un răspuns glumeț: o sumă de monologuri întrerupte. Nu sunt aici pentru a da replica. Nu sunt aici pentru a-ți spune ce și cum să faci. Răbdarea și umilința le-am învățat dureros, dar sunt fericit acum când îți pot spune că le-am luat la preț redus. Sunt prezent. Sunt aici să ascult, să încerc să înțeleg, să învăț. Abia în momentul în care am priceput ce-nseamnă ascultare am început cu adevărat să învăț. Mai mult, și oamenii sunt mai frumoși.

Tăcere.

Muncesc, dar rămân atent la detalii

Nimic nu se face peste noapte. Și tot așa, nimic nu se face fără muncă. Corect. Sunt întru-totul de acord. Dar dacă știu ceva acum, știu sigur că nu mă voi încrâncena. Că voi fi tot timpul atent să nu trec de acel prag dincolo de care munca nu mai e plăcere. Poate că îți sună ciudat această alăturare. Dar eu cred în bucuria muncii. Chiar nu mai ții minte cum spuneam… e o nimica toată, o joacă de copii. Și, ca un student bătrân ce mi-am propus să fiu, voi încerca să mă întorc în lumina unui simplu joc. Voi munci cu toată dăruirea, dar întotdeauna atent. Atent la trăirile mele.

Aș mai avea ceva de spus despre un egoism bine temperat, dar poate într-un alt text.