Atitudine de student bătrân

Atitudine de student bătrân. Am zis bine. Am răbdare. Și nici nu sunt chiar atât de la început pe cât ai putea crede. Din diverse motive am mai condus câteva bloguri către obștescul lor sfârșit. Dar această atitudine spune ceva mai mult. Mă simt pregătit să învăț. Îmi doresc să învăț. Cu singura motivație corectă: pentru că vreau să știu.

Blog-test

Așa și este. Mă voi bucura desigur dacă această nouă încercare își va croi o viață a ei. Dacă va trăi. Dar intenția primă este alta. Vin dintr-un loc în care, în numai câteva clipe, ești chemat să spui vorbe cu tâlc. Vorbe dintre acelea care să facă diferența dintre victorie și eșec. Vorbe care să te treacă de pragul durerilor și al suferințelor, către împlinire. Și așa pot reveni la acest blog-test. Aici îmi voi încerca cuvintele. Aici îmi voi testa poveștile. Aici voi învăța de la voi. Și o voi face tocmai pentru a mă întoarce apoi la muncă, acolo unde simt bucuria fiecărei clipe.

Nu vreau să mă risipesc

Entuziasm. Nimic nu este mai provocator decât un nou început. O pagină albă ce îți așteaptă gândurile. Astăzi blogul meu îți poate părea sărac. Oricum nu am poze, dar nici prea mult altceva. Widget-urile lipsesc, comentariile… le aștept. Am învățat însă să nu mă risipesc. În trecut aveam un blog cu text și poze. Și, zi de zi, încercând să îl fac mai bun, tot mai bun, mă îndepărtam de text, către poze. Da. Pozele erau dintr-acelea cu Wow, iar textul… și mie îmi este greu să îl recitesc acum. Sunt multe lucruri de făcut la un blog, și știu prea bine la ce muncă m-am înhămat. De aceea revin acum. Nu vreau să mă risipesc. Dacă am învățat ceva, am învățat o vorbă simplă, aproape de slogan… content is king!

Vreau să învăț, deci ascult

Ce este comunicarea? O întrebare simplă căreia i-am găsit undeva un răspuns glumeț: o sumă de monologuri întrerupte. Nu sunt aici pentru a da replica. Nu sunt aici pentru a-ți spune ce și cum să faci. Răbdarea și umilința le-am învățat dureros, dar sunt fericit acum când îți pot spune că le-am luat la preț redus. Sunt prezent. Sunt aici să ascult, să încerc să înțeleg, să învăț. Abia în momentul în care am priceput ce-nseamnă ascultare am început cu adevărat să învăț. Mai mult, și oamenii sunt mai frumoși.

Tăcere.

Muncesc, dar rămân atent la detalii

Nimic nu se face peste noapte. Și tot așa, nimic nu se face fără muncă. Corect. Sunt întru-totul de acord. Dar dacă știu ceva acum, știu sigur că nu mă voi încrâncena. Că voi fi tot timpul atent să nu trec de acel prag dincolo de care munca nu mai e plăcere. Poate că îți sună ciudat această alăturare. Dar eu cred în bucuria muncii. Chiar nu mai ții minte cum spuneam… e o nimica toată, o joacă de copii. Și, ca un student bătrân ce mi-am propus să fiu, voi încerca să mă întorc în lumina unui simplu joc. Voi munci cu toată dăruirea, dar întotdeauna atent. Atent la trăirile mele.

Aș mai avea ceva de spus despre un egoism bine temperat, dar poate într-un alt text.

Anunțuri

3 gânduri despre „Atitudine de student bătrân

  1. Imi place foarte mult postarea ta si sunt de acord cu tine. De cele mai multe ori trecem de bariera aceea dincolo de care munca nu mai e placere fara sa ne dam seama si ajungem sa fim scarbiti, sa uram ceea ce candva iubeam. Si asta in general, indiferent ca e vorba de scris sau orice altfel de munca. E important sa ramanem atenti la trairi, ca sa folosesc cuvintele tale.
    Felicitari si mult succes!

  2. Pingback: Regula celor 5 taburi… | Sunt omul slogan!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s